Adio…


Am vrut sa scriu vrute si nevrute, am gandit si rasgandit ceea ce trebuia sa fie aici. Dar durerea nu ma lasa, nu gandesc limpede. Imi pare rau ca trebuie sa imi iau adio de la mama in felul acesta dar altfel nu mai pot, pentru ca simt ca nu mai e.

Sarut mana Mama,

Iti datorez multe si cu toate astea prea putin am facut sa te rasplatesc, tot timpu ai zis ca sunt cel mai frumos copil, dar la fel ai gandit si despre Irina si Adriana, si nu m-am suparat pentru ca suntem copii tai.

Iti multumesc pentru ca ai avut grija de mine si ca m-ai dat la scoala si nu ai fost o obsedata sa stai sa ma cicalesti sa invat mai bine, si uite, m-am descurcat cumva si am izbutit pana acum.

Iti multumesc ca m-ai invatat sa detest minciuna, cu toate astea si eu ma detest caci atunci cand eram mic tot minteam si ocoleam adevarul, acum si eu inteleg acest lucru, si am ajuns sa urasc minciuna.

Iti multumesc ca m-ai trimis prin tara in excursii si pe unde ai putut, ca sa imi placa lumea, aventura, curiozitatea, cred ca este si unul din motive pentru care ma adaptez usor in alte medii, pentru care imi plac limbile straine.

Iti multumesc pentru ca nu ai fost un maniac spritual si mi-ai oferit libertatea de a-mi cauta singur credinta, si nu ai insistat sa cred in ceva ce nu mi se pare firesc, ci doar o curiozitate.

Iti mulmumesc ca ai fost alaturi de mine cand altii imi erau potrivnici, am gasit macar un lucru de care sa ma tin pe lumea aceasta, altfel probabil as fi urmat alte cai mai negre prin viata si cine stie as fi parasit lume asta inaintea multora.

Iti multumesc ca mi`ai oferit mai tot ce isi putea dori un copil, jucarii, excursii, tehnologie, astfel curiozatile mi`au fost diminuate iar mintea s-a dezvoltat altfel. Pot spune ca am avut un nivel de trai si conditii superioare bogatilor si saracilor, am avut o familie relativ unita, si fara certuri, fara frica sa vin acasa, fara sa ma gandesc ce voi manca maine, fara teama sa nu batut, fara ganduri ca nu am unde sa dorm, am avut tot si in principal parte de dragoste.

Ce sa zic, imi pare rau ca s-a terminat asa, si nu te urasc ca ai plecat asa devreme, ma bucur ca ai plecat asa repede, sa nu mai simti ghearele mortii si durerii cum te cuprind si iti sfasie sufletul, pentru ca si sufletul meu mama, e legat de al tau ca din tine am venit, si, cand te doare mama, si pe mine ma doare, chiar daca nu pot sa arat, eu tot simt, chiar daca nu ma arat afectat in fata altora mama, in interior munti de durere se darama peste mine.

Dar trebuie sa fiu puternic, sa ofer sprijin lu tata, care e daramat, nu l-am vazut inca dar mi-l inchipui, mama, tata te`a iubit enorm, enorm e un cuvant prea mic, sti, as vrea sa gasesc si eu pe cineva care sa ma iubeasca macar 1 / 1000000000000000 din cat v-ati iubit voi. As avea parte de cea mai frumoasa viata, pentru ca si eu ca tata, ma dedic si iubesc din suflet.

Iti multumesc ca m-ai pedepsit cand eram mic, cu toate ca stiu ca atunci cand dadeai in mine te durea si pe tine, tata era mai bland cu noi, dadea in el si il durea, dar pe noi nu ne durea ca nu stiam ce inseamna sa ai copii, pentru ca eram niste copii.

Imi pare rau mama, ca nu am putut face nimic sa iti alin durerea, sa te simti mai bine, sa te vindeci, ma simt inutil, ma doare sufletul de-mi plange inima, sunt tacut dar in mine urla tristetea si se chinuie sa iasa, sa ajunga la tine. Dar nu mai vreau sa te vad trista, suparata.

O parte din mine plange ca ai murit dar o parte din mine se bucura ca ai scapat de chinuri, pentru ca nu ne`ai spus cat te doare, ce te doare, cum te simti si stiu ca nu doresti nimanui ce ai simtit.

Sper ca iti e bine acolo, boala nu a vrut sa te lase cum nici noi nu te-am lasat, dar a avut putere mai mare ca mine si te-am pierdut. Ai fost puternica si mi-ai dat si mie putere, si celorlalti. Nu te vom uita niciodata.

Am fost azi la capela si erai asa frumoasa, linistita, odihnita, parca iti auzeam respiratia cum nu ai mai avut-o de mult, ma tot asteptam sa te ridici si sa ne sperii cum faceai cand eram mici si te faceai ca dormi.

Am zis sa fiu tare, sa nu plang, sa nu cedez, dar nu as fi om, nu am asa putere, inima nu ma lasa, asa ne-ai invatat, sa iubim si sa tinem la ce ne e drag, sa nu fim ignoranti.

Iti promit ca voi schimba ceva in viata mea, in primul rand voi lasa tigarile, pentru ca a fost una din ultimele lucruri pe care mi le-ai zis, iti voi respecta dorinta si le voi lasa.

Daca as putea scrie cu lacrimi ti-as scrie pana as ramane fara, asa ca ma voi opri aici. Restul o ti-l zic pe parcurs, ca vreau sa mai vorbim.

Si inca ceva, imi e dor de tine.

Adio mama, te iubesc.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *