Se opri brusc. Un sunet dulce cristalin il napadea. Cu greu se abtinu sa mai gafaie si sa descopere sursa. Cu pasi precauti se apropie de un perete viu pe care il deslusea si in acel intuneric. Cutitul era acum in mana dreapta si taia plantele inalte de peste doi metri care se agatasera de copaci ca niste prunci in bratele mamelor. Surprins de priveliste lasa sa`i cada sacul, cutitul acum atarna intre degete gata sa il paraseasca in orice clipa. Trezit de sunetul unei bufnite isi reveni si ridicand sacul, se apropie de un parau care stralucea in lumina lunii, luna care acum forma fete ciudate in compania rapidelor valuri. “Din iad in paradis, exact ce imi trebuia” zise cu o voce plina de entuziasm. Isi aseza sacul langa o piatra cam de un metru in diametru, cu o sfortare ridica un colt al pietrei si strecura coltul sacului dedesubt “Sunteti prea pretioase ca sa va pierd, mancarea asta e apetisanta stiu sigur, nu vreau sa cadeti prada unei soparle sau mai stiu eu carui animal. Se lepada de hainele lui murdare pe care le aseza strategic de parcea cealalta a pietrei, unde nu putea sa vada din apa “Mai bine sa linga sangele ala decat sa ma priveze de voi” vorbi cu sacul de parca ar fi fost niste copii. Infipse cutitul in mal. Nisipul auriu inghiti pumnalul pana la maner astfel parea un ciot de lemn. Din cand in cand arunca priviri fugare in jurul lui, de parca cineva l`ar fi urmari dar dadu vina pe oboseala pe care avea sa o scuture cu o imbaiere racoroasa. Ca un copil care vede pentru prima data marea incepu si eroul nostru sa se avante in apa dar se opri subit. Cu mainile infasurate in jurul lui si cu parul de pe tot corpul ridicandu`se usor de parca ar fi fost o extensie a muschilor incepu sa mormaie “Ce…e …ce re…rece este a.pa.”zise incet trmurandu`i pana si urechile.”Tocmai buna pentru o ma descotorosi de oboseala si de sangele acesta grotesc” isi spuse in gand deoarece vorbele tindeau sa se impiedice pe limba. Usor isi masa taiturile, incercand sa curete fiecare particica din corp meticulos, dar si fara sa`si cauzeze sangerari sau dureri. Durerile erau de mult adormite sub racoarea ce`l napadea. Pesti de diferite marimi alunecau in toate directiile. “In noaptea asta voi savura carne” gandi urmarind deja prima victima, un zambet plin de speranta prinse forma pe chipul sau revigorat, dar incearcarile ii faceau un expert in capturarea apei in palmele lui mari, care si aceasta il scapa in timp ce scotea mainile din apa. “Hmmm, punem in functiune planul b” spuse plin de nervi in timp ce iesea din apa, smulse cutitul si se indrepta spre un copac, o creanga mai dreapta si lunga cat statura lui ii atrase atentia, o taie si o transforma legand cutitul de ea intro sulita. “Acum sa va vad pestilor!” rase intrand iar in apa , si in scurt timp stranse destui sa manance pe saturate. Curat si cu foamea saturata somnul il prinse acum cu putere si nu avea de gand sa`i mai dea drumul. Se intinse imbracat in hainele noi langa piatra.

Deschise usor ochii si ramase nemiscat fascinat de locul acesta, complet diferit de peisajul unde se trezise inainte. Soarele, strecurandu`se printre ramuri ii mangaia chipul bronzat, pasarile cantau in voie, animalele umblau prin padure nestingherite de nimic, atente doar la pradatori si cu gandul la puii din cuib, frunzele dansau in adierea vantului, insecte de diferite marimi treceau peste el fara sa bage de seama ca acest bolovan era la fel de viu ca si ele. Un loc perfect pentru o viata linistita gandi el in timp ce se intinse pentru a`si dezmorti muschii si intorcandu`se cu fata spre padure avu impresia ca e cineva ascuns intr`un tufis. Ramase linistit nedorind sa dea de gol descoperirea sa si se intoarse cu tot corpul spre apa. Imitand un somn adanc, din cand in cand mai scotea un sforait, simtea cum rabdarea il paraseste, dar interesul il facu sa tresara usor, din tufisul unde auzi sunetul acum putea distinge miscare, miscare ce se apropia de el. Putea sa simta chiar si o pereche de ochi care il urmareau. Muschii erau semiincordati, gata sa se intinda in orice clipa pentru un salt surpriza ca ai unei caprioare cand simte pericolul. O clipa umbra se opri, surprins realiza ca nu mai sforaia, dupa ce isi continua somnul si sforaitul pasii se apropiara de el, in ciuda efortului de a ramane cat mai silentiosi. Asupra lui simti un miros intepator dar placut urmat de o mana ce prinse sacul si dintr`o sfortare mana fu prinsa de un brat puternic, aceasta se indrepta urmata de corp pe nisipul racoros al malului. Barbatul deja scoase cutitu cu cealalta mana si era gata sa`si omoare atacatorul cand privirea lui ramase impietrita. Doi ochi negri mari terifiati priveau plini de lacrimi la cel care era pregatit sa`i curme viata. Parul lung pana pe spate ii era acum imprastiat pe mal iar nisipul stralucea in sub lumina lunii. Noaptea parea alba pe langa parul negru al fetei. Buzele de un rosu aprins semanau cu petalele unui trandafir, pielea rumenita de soare era catifelata ca matasea, iar formele voluptoase ii erau acoperite de o rochie sfasiata care din loc in loc lasa sa se vada mushii ce se incordau intr`o incercare zadarnica de eliberare..

Dupa aproape un minut in care nici unu nu schita nici o miscare, ochii fetei se inchisera si miscandu`si capul intr`o parte scuturand lacrimile, o indiferentza cazu pe chipul ei. Isi accepta soarta cu putina demnintate care ii ramase sperand ca moartea o va lua in taramul ei cat mai repede si fara sa sufere prea mult. Un sunet metalic se auzi la mica distanta de ea, putea chiar mirosi lama cutitului. Nimic nu se intampla, aripile mortii nu coborau asupra ei sa o ia, situatia o nedumirea, suspansul devenea insuportabil. Inima ii batea asa tare ca o simtea cu tot corpul, nu mai auzea nimic altceva decat inima, tum tum … tum tum … tum tum. Tresari, incordandu`se din fiecare musci, cand parul i se incurca in ceva aspru care cobora usor pe chipul ei, apoi pe gat, pe umar. Pielea ei era ca si electrocutata in urma atingerii. Cu teroare in suflet intoarse incet capul si vazu cum o mana plina de cicatrici de toate marimile, cicatrici ce se raspandeau si pe degete, aproape si sub unghii ca un model, o mana cu muschii dezvoltati ca la un animal salbatic, o mana care acum o atingea cu frica sa nu ii faca rau. Incet totul in jurul ei capata culoare, murmurul apei incepu sa`l auda clar, inima inca ii batea cu putere dar ii reda contrulul asupra simturilor. Incet prinse curajul de a se uita la chipul care comanda bratzul acela aducator de moarte, sau de viata. In ochii ei negri si adanci se pierdu uriasul nostru, lovit la inceput de o usoara durere. Incet voci , rasete, peisaje si chiar replici familiare il loveau din toate directiile.Privirea ei il ducea departe in alte lumi, din fiara insetata de sange acum se transformase intr`un copil inofensiv, aproape incapacitat. Amintiri venite de nicaieri il asaltau constant. Un murmur si un pas in spate o facu pe fata sa inchida ochii dar prea tarziu, efectul aparuse. Scapand cutitul din mana isi prinse capul in bratele ca niste menghine si scoase un urlet de durere, care se pierdu intr`un sunet de tristete. Fata se uita acum la cel care trebuia sa o omoare cum era acum prabusit la pamant , ghemuit ca un copil batut. Sentimentele de teama si dispret incet se transformara in mila si compasiune. Vru sa il mangaie si sa`l stranga in brate dar nu a gasit curajul. Nici nu a fugit cu toate ca acum era sansa ei dar din nu stie ce motiv a ramas, simtea ca nu se afla in pericol, daca era sa moara ar fi fost deja moarta. Ganduri incepeau sa alerge si prin mintea ei, de unde provenea un asemenea om, stia ca a fost o batalie in zona dar nu era posibil sa existe supravietuitori dupa atata timp. Si daca nu venea de acolo atunci sa fi venit din alta Zona sau din Centru. Totusi urmele de pe corpul sau indicau faptul ca era un razboinic, sa fi fost un mercenar, un hot, un urmarit sau un vanator. Era bine sa ramana acolo sau era inca in pericol?

Intre timp uriasul nostru zacea scufundat intr`o lume de amintiri dureroase, si nu putea sa controleze nimic, nu putea iesi de acolo. Imaginea fetei care insemna tot pentru el alerga prin mintea lui in diferite ipostaze. Din nefericire toate se terminau intr`o intamplare macabra. Trupul ei neinsufletit zacea rece in bratele lui, lacrimile inghetasera pe chipul ei mai alb ca norii, o tinea strans si plangea acum faptul ca nu a reusit sa o salveze, ca l`a lasat singur si i`a luat dorinta de a trai. Dar nu era vina ei, ea nu putea sa se apere, era asa fragila in ochii lui. Nu ar fi trebuit niciodata sa o lase singura in sat, trebuia sa o ia cu el in ciuda drumului primejdios, orice ar fi fost nu trebuia sa o lase singura. “Blestemati fie zeii pentru ziua asta! Feriti fiti voi, intr`o zi am sa dobor din ceruri! O sa vedeti ce inseamna dreptatea!”. In jurul lui vantul incepu sa bata misterios, dandu`i tarcoale, de nicaieri intuneric se materializa si aerul taios ca un cutit prindea forma unui nor negru, un nor adanc care`l inghiti. Norul, acum o bila, se micsora pana disparu si se asternu o liniste sinistra. Cand se trezi era pe malul apei privat de persoana iubita. Socat sari in picioare “Ranya! Unde esti? Unde este ? Unde ati ascuns`o ? Ce ati facut cu ea?” Fata incremeni, un gand de regret ca nu fugise ii aluneca in minte. Furia lui intalni un bolovan, dupa parerea ei cantarea mai mult ca ea, care zbura rapid in apa. Tanara nu mai indraznea nici sa mai respire, ingrozita de scena din fata ei.

Zgomotul apei il readuse cu picioarele pe pamant pe erou care realizand unde se afla si vazand fata, intreba surprins:

– Ryana ? Tu esti ? Pe toti zeii, spune ceva! Spune ca tu esti.

– Imi pare rau, zise fata, dar numele meu e Shea…

– Nu ! Trebuie sa fie o greseala, si o ridica brusc ca pe un obiect. Unde este Ryana ? Spune`mi. Realizand intr`un final ca nu e scumpa lui, incerca sa stoarca din Shea informatiile cu forta.

– Nu stiu ! tipa de durerea prinsorii lui, da`mi drumul, ma doare. Cu o voce pierduta continua. Te rog da`mi drumul… ma doare. Lacrimile incepura sa`i curga pe obrajii rumeni care straluceau in razele soarelui. Imaginea scumpei Ryana i se suprapuse cu prezentul tablou, confuzia crestea si stransoarea puternica deveni o imbratisare tandra. Shea cazu in genunchi ca paralizata dar imratisarea lui o urma si mangaind`o pe cap izbucni in plans ca un copil “Imi pare rau ca te`am lasat singura, iarta`mi greseala, promit ca nu o sa te mai parasesc niciodata. Nimeni nu o sa se mai atinga de tine.” Dupa cateva minute in care imaginea fu aceeasi si vorbele lui cersetoare de iertare si care promiteau siguranta era tot ce auzea, Shea prinse iar curaj :

– Imi pare rau pentru pierderea ta dar eu nu sunt Ryana, numele meu e Shea, sunt o fata din tinuturile Mendriei, cam la doua zile de mers spre nord, am venit aici pentru ca la mine in sat nu mai este nimic, o armata a venit si distrus tot, mi`a omorat parintii, fratii. Putini am fost care am scapat. Nu am apucat sa iau nici macar ceva de mancare si de atunci tot fug. Sper, spuse cu tremur in glas, ca nu esti unul din urmaritori. Te implor, cruta`ma, da`mi drumul, promit ca nu o sa ma mai vezi niciodata.

– Cine ? Ce armata ? Unde ? Cum arata ? Cati sunt ? … intrebarile alergau pe buzele lui intr`un ritm infernal iar chipul sau era insetat de informatii. Vroia detalii despre modul cum erau imbracati, ce arme aveau, ce rasa erau, detalii pe care fata nu le stia, tipetele satenilor si indemmurile mamei sale de a fugi au fost suficiente ca sa o faca sa nu se uite in urma, norii de fum ce se ridicau din sat o urmareau ca o umbra. Nimeni nu o sa te raneasca, spuse el apucand cutitul si strangandu`l in mana puternica, nu o sa permit nimanui sa te raneasca, si aproape soptind, nu vreau sa te pierd din nou.

Click pentru continuare.